Lista prim-miniștrilor Austro-Ungariei (1867–1918)

Executivul Austro-Ungariei a stat în perioada 1867–1918, după compromisul austro-ungar, sub semnul dualismului împăratului și regelui, al celor trei miniștri comuni numiți de el (de externe, de finanțe și de război), care erau responsabili pentru instituții comune ambelor jumătăți ale dublei monarhii, precum și al prim-miniștrilor Cisleithaniei și Transleithaniei (și a cabinetelor lor) numiți de același monarh.

În baza constituției și a dezvoltării pragmatice a monarhiei habsburgice, prim-ministrul (Ministerpräsident-ul) cezaro-crăiesc austriac era dependent aproape exclusiv de împărat, iar prim-ministrul (Ministerpräsident-ul) regal maghiar era dependent de rege și de dieta dominată de aristocrați. Prim-miniștrii au fost relativ des schimbați doar puțini lăsând o amprentă distinctă.

Președinte al Consiliului Ministerial pentru Afaceri Comune

Consiliul Ministerial pentru Afaceri Comune era unul dintre instrumentele prin care Cisleithania și Transleithania au fost prinse legal împreună după compromisul din 1867. (Consiliul Ministerial trebuie înțeles ca întruniri la care participau cei trei miniștri comuni, imperiali și regali, și cei doi prim-miniștri ai Cisleithaniei și Transleithaniei; Consiliul Ministerial nu era o instituție sau un organ al statului.) Reprezentanții Transleithaniei au dat mare importanță faptului că acest Consiliu Ministerial nu trebuie să pară a fi guvernul dublei monarhii și au avut grijă ca titlul de „cancelar al imperiului” (Reichskanzler), pe care Beust îl păstrase, să nu mai fie folosit după 1871. În Consiliului Ministerial pentru Afaceri Comune, Ministrul Casei Imperiale și Regale și al Externelor deținea președinția atunci când monarhul nu participa personal. Președintele Consiliului Ministerial pentru Afaceri Comune era ministrul de externe al Austro-Ungariei.

Lista miniștrilor de externe imperiali și regali

Friedrich Ferdinand Conte von Beust: 30 decembrie 1867 - 8 noiembrie 1871; deținea funcția de ministru de externe încă din 30 oct. 1866, de pe vremea Imperiului Austriac
Gyula Conte Andrássy „cel Bărân“: 14 noiembrie 1871 - 2 octombrie 1879
Heinrich Karl Baron von Haymerle: 8 octombrie 1879 - 10 octombrie 1881
Gustav Conte Kálnoky: 20 noiembrie 1881 - 2 mai 1895
Agenor Conte Goluchowski: 16 mai 1895 - 24 octombrie 1906
Alois Conte Lexa von Ährenthal: 24 octombrie 1906 - 17 februarie 1912
Leopold Conte von Berchtold: 17 februarie 1912 - 13 ianuarie 1915
Stephan Baron Burián: 13 ianuarie 1915 - 22 decembrie 1916
Ottokar Conte Czernin: 22 decembrie 1916 - 14 aprilie 1918
Stephan Baron Burián: 16 aprilie 1918 - 24 octombrie 1918
Gyula Conte Andrássy cel Tânăr: 24 octombrie 1918 - 2 noiembrie 1918

După 24 oct. 1918 nu a mai existat nici un minister comun, deoarece compromisul din 1867 și, odată cu el, uniunea reală cu Austria, au fost anulate cu consimțământul monarhului între jumătatea și sfârșitul lunii octombrie 1918.

Prim-miniștri cezaro-crăiești ai țărilor și regatelor reprezentate în Consiliul Imperial (Cisleithania)

Sediul oficial: vezi k.k. Ministerratspräsidium

Friedrich Ferdinand von Beust: după intrarea în vigoare a Constituției din decembrie în 22 decembrie 1867 prin care Cisleithania a ratificat compromisul austro-ungar, a mai fost ministru de externe și șef de guvern până în 30 decembrie 1867
Prințul Karl von Auersperg: 30 decembrie 1867 - 24 septembrie 1868 (vezi Bürgerministerium)
Eduard Taaffe: 24 septembrie 1868 - 15 ianuarie 1870 (vezi Bürgerministerium)
Ignaz von Plener: 15 ianuarie 1870 - 1 februarie 1870 (vezi Bürgerministerium)
Leopold Hasner von Artha: 1 februarie 1870 - 12 aprilie 1870 (vezi Bürgerministerium)
Contele Alfred Potocki: 12 aprilie 1870 - 6 februarie 1871
Karl Sigmund von Hohenwart: 6 februarie 1871 - 30 octombrie 1871
Ludwig von Holzgethan: 30 octombrie 1871 - 25 noiembrie 1871
Prințul Adolf von Auersperg: 28 noiembrie 1871 - 15 februarie 1879
Karl von Stremayr: 15 februarie 1879 - 12 august 1879
Eduard Taaffe: 12 august 1879 - 11 noiembrie 1893
Prințul Alfred Windisch-Grätz: 11 noiembrie 1893 - 19 iunie 1895
Erich Graf Kielmansegg: 19 iunie 1895 - 30 septembrie 1895
Kasimir Felix Badeni: 30 septembrie 1895 - 30 noiembrie 1897
Paul Gautsch von Frankenthurn: 30 noiembrie 1897 - 5 martie 1898
Franz Fürst von Thun und Hohenstein: 5 martie 1898 - 2 octombrie 1899
Manfred von Clary-Aldringen: 2 octombrie 1899 - 21 decembrie 1899
Heinrich von Wittek: 21 decembrie 1899 - 18 ianuarie 1900
Ernest von Koerber: 19 ianuarie 1900 - 31 decembrie 1904
Paul Gautsch von Frankenthurn: 31 decembrie 1904 - 2 mai 1906
Prințul Konrad Hohenlohe: 2 mai 1906 - 2 iunie 1906
Max Wladimir Freiherr von Beck: 2 iunie 1906 - 15 noiembrie 1908
Richard von Bienerth-Schmerling: 15 noiembrie 1908 - 28 iunie 1911
Paul Gautsch von Frankenthurn: 28 iunie 1911 - 3 noiembrie 1911
Karl Stürgkh: 3 noiembrie 1911 - 21 octombrie 1916 (Ministerium Stürgkh în oficiu până în 31 octombrie 1916)
Ernest von Koerber: 29 octombrie 1916 - 20 decembrie 1916 (Ministerium Koerber II ab 31 octombrie 1916)
Heinrich Clam-Martinic: 20 decembrie 1916 - 23 iunie 1917 (Ministerium Clam-Martinic)
Ernst Seidler von Feuchtenegg: 23 iunie 1917 - 25 iulie 1918 (Ministerium Seidler)
Max Hussarek von Heinlein: 25 iulie 1918 - 27 octombrie 1918 (Ministerium Hussarek)
Heinrich Lammasch: 27 octombrie 1918 - 11 noiembrie 1918 (Ministerul lichidării, a predat formele statului Austria Germană și guvernului Renner I)