Ian Smith
| Ian Douglas Smith | |
 Ian Smith, c. 1954 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4]  Shurugwi, Provincia Midlands, Zimbabwe |
| Decedat | (88 de ani)[5][1][2][3] 2017 |
| Cauza decesului | boală cerebro-vasculară[*] |
| Căsătorit cu | Janet Smith[*][[Janet Smith (teacher; wife of Ian Smith, PM of Rhodesia)|]] |
| Copii | Alec Smith[*][[Alec Smith (Rhodesian Army chaplain (1949-2006))|]] |
| Cetățenie |  Regatul Unit Rhodesia Zimbabwe |
| Religie | prezbiterianism |
| Ocupație | politician agricultor[*] |
| Locul desfășurării activității | Shurugwi Harare |
| Limbi vorbite | limba engleză[6][7] |
| Prim-ministrul Rhodesiei | |
| În funcție 13 aprilie 1964 – 1 iunie 1979 | |
| Președinte | Clifford Dupont John Wrathall |
| Monarh | Elisabeta a II-a |
| Precedat de | Winston Field |
| Succedat de | Abel Muzorewa |
| Lider al Opoziției în Zimbabwe | |
| În funcție 18 aprilie 1980 – mai 1987 | |
| Președinte | Canaan Banana |
| Prim-ministru | Robert Mugabe |
| Partid politic | Republican Front[*][[Republican Front (political party in Zimbabwe in the 1980s)|]] (–) Frontul Rhodesian (–) United Federal Party[*][[United Federal Party (political party in Southern Rhodesia)|]] (–) Southern Rhodesia Liberal Party[*][[Southern Rhodesia Liberal Party (political party in Southern Rhodesia)|]] (–) |
| Alma mater | Rhodes University[*][[Rhodes University (public research university in Makhanda, South Africa)|]] Chaplin High School[*][[Chaplin High School (high school, boarding school, day school, a school in Zimbabwe)|]] |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Ian Douglas Smith[8] (n. , Shurugwi, Provincia Midlands, Zimbabwe – d. , Cape Town, Africa de Sud)[8] a fost un politician, fermier și pilot de avion cunoscut drept prim-ministrul Rhodesiei[9] (sau al Rhodesiei de Sud; astăzi Zimbabwe) din 1964 până în 1979.[10][11] A fost primul premier al țării care nu s-a născut în străinătate și a condus un guvern predominant alb care a declarat unilateral independența față de Marea Britanie în 1965 ca urmare a unei lungi dispute cu privire la condițiile înțelegerii. Smith a rămas prim-ministru timp de aproape 14 ani în care țara sa a fost izolată pe scena internațională și a supravegheat armata Rhodesiei pe parcursul conflictului civil cu gherilele naționaliste de culoare sprijinite de către comuniști. Acesta, văzut ca un reprezentat al Rhodesiei albe, a rămas o figură controversată - susținătorii săi îl descriau drept un om integru și vizionar care a conștientizat adevărurile incomode ale Africii[12] în timp ce criticii îl caracterizează drept un rasist fără măsură ale cărui politici și acțiuni au cauzat moartea a mii de oameni și au contribuit la viitoarele crize ale statului Zimbabwe.
Smith s-a născut într-o familie de imigranți britanici în Selukwe, un mic oraș din provincia Midlands, cu patru ani înainte de acordarea suveranității coloniei în 1923. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, a fost pilot al Royal Air Force. Un accident în Egipt i-a cauzat răni faciale și corporale care au rămas evidente pentru tot restul vieții; după ce s-a vindecat, a fost transferat în Europa. Acolo a fost doborât și a ajuns să lupte alături de partizanii italieni. Și-a întemeiat o fermă în orașul natal în 1948, iar în același ani a devenit membru al Parlamentului pentru Selukwe - la vârsta de 29 de ani, cel mai tânăr reprezentant pe care l-a avut țara. Inițial dedicat cauzei liberale, acesta s-a alăturat United Federal Party în 1953 și a ocupat funcția de organizator parlamentar începând cu 1958. A părăsit partidul în 1961 ca protest față de noua constituție a teritoriului, iar în următorul an l-a ajutat pe Winston Field să constituie Frontul Rhodesian, un partid politic conservator format numai din persoane de origine europeană, care să militeze pentru independență fără transferul puterii către majoritate.
Smith a devenit vice prim-ministru ca urmare ca câștigării alegerilor de către Frontul Rhodesian în decembrie 1962[13] și a devenit prim-ministru doi ani mai târziu după demisia lui Field în aprilie. Din moment ce guvernul Marii Britanii a refuzat să garanteze independența, înțelegerile cu prim-ministrul britanic Harold Wilson s-au suspendat, iar Smith și cabinetul său au declarat independența țării pe 11 noiembrie 1965.[14][15][16] Ca urmare a acestei acțiuni, Organizația Națiunilor Unite au impus sancțiuni economice Rhodesiei[14], însă aceștia au fost susținuți de către Africa de Sud și, până în 1974, de Portugalia. Discuțiile purtate cu britanicii în 1966, 1968 și 1971 nu s-au concretizat. Smith a declarat Rhodesia o republică în 1970, iar partidul său a câștigat încă trei alegeri sub conducerea sa pe parcursul următorilor șapte ani. În 1972, când a fost inițiată a doua fază a războiului din Rhodesia, a negociat cu liderul naționalist Abel Muzorewa[17] și mișcările de gherilă rivale conduse de Joshua Nkomo și Robert Mugabe.
În 1978, Smith și naționaliștii de culoare au semnat Tratatul Intern[14] conform căruia țara va deveni Zimbabwe Rhodesia în 1979. Mugabe and Nkomo au continuat să lupte, acordul nefiind recunoscut la nivel internațional. Smith a făcut parte din delegația lui Muzorewa care a încheiat un acord cu Marea Britanie și gherilele revoluționare la Lancaster House[18], iar după recunoașterea independenței statului Zimbabwe în 1980, a devenit liderul opoziției pe parcursul primilor șapte ani ai lui Mugabe la putere. Acesta a critica aspru guvernul Mugabe atât înainte, cât și după retragerea de pe scena politică în 1987;[19] o mare parte din caietul său de memorii din 1997, The Great Betrayal, era dedicat condamnării lui Mugabe și a altor câțiva politicieni britanici. După ce reputația lui Mugabe a început să sufere, iar economia statului Zimbabwe să scadă, statutul lui Smith și moștenirea sa au început să fie privite într-o lumină pozitivă.[20] Susținătorii opoziției din statul african îl considerau pe vârstnicul Smith drept un simbol al rezistenței. A rămas în Zimbabwe până în 2005 când s-a mutat în Cape Town, Africa de Sud, din motive medicale.[21][19] După moartea sa doi ani mai târziu la vârsta de 88 de ani[22][23], cenușa sa a fost repatriată și împrăștiată pe terenul fermei sale.
Note
- ^ a b c d „Ian Smith”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b c d Ian Smith, SNAC, accesat în
- ^ a b Ian Smith (17), Discogs, accesat în
- ^ a b http://news.bbc.co.uk/1/hi/world/africa/7104552.stm Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ a b Encyclopedia Britannica. „Ian Smith”. Accesat în .
- ^ Ian Phimister. „Smith, Ian Douglas”. Accesat în .
- ^ Anthony Appiah, Henry Louis Gates.
- ^ Adrian Roscoe.
- ^ „Ex-Rhodesia leader Ian Smith dies”. Accesat în .
- ^ Ian F. W. Beckett.
- ^ a b c Hossein Askari, John Forrer, Hildy Teegen, Jiawen Yang. Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
- ^ Ali A. Mazrui.
- ^ Muriel E. Chamberlain.
- ^ Lloyd Tichaenda Nyarota.
- ^ Wellington Winter Nyangoni.
- ^ a b Cris Chinaka. „Former Rhodesian leader Ian Smith dies”. Accesat în .
- ^ Graham Boynton. „Ian Smith has sadly been proved right”. Accesat în .
- ^ Ian Smith. „Former Rhodesian PM Ian Smith dies”. Accesat în .
- ^ Alan Cowell. „Ian Smith, Defiant Symbol of White Rule in Africa, Is Dead at 88”. Accesat în .
- ^ ROBYN DIXON. „Ian Smith, 88; last white leader of Rhodesia was staunch foe of black rule”. Accesat în .
Legături externe
- en I told you so - articol The Guardian
- en Ian Douglas Smith: A Bit of a Rebel - un interviu cu Ian Smith înregistrat cu puțin timp înainte să moară.
- en ROVING REPORT RHODESIA
- en Discurs susținut de Ian Smith (1967)
- en Discurs susținut de Ian Smith (1976) - despre cum discriminarea rasială din Rhodesia își are originea în diferențele culturale.
- en Conferință de presă susținută de Ian Smith (1979) - după semnarea Acordului de la Lancaster House.
- en Interviu cu Ian Smith (1980) - despre situația din Rhodesia.
- en Reportaj Al Jazeera la moartea lui Ian Smith (2007)
